Etichete

, , ,

În vara acestui an, pe data de 10 iunie, s-au împlinit 204 ani de la târnosirea bisericii de enorie „Nica Filip” din Vălenii de Munte, unul dintre cele mai frumoase obiective culturale din oraș atribuite secolului al XIX-lea. Locașul cu hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” a fost ctitorit în anul 1808, de Nica Filip Treti Logofăt și Soare Pițoiu din Văleni, în vremea domnitorului Ioan Alexandru Ipsilant și a episcopului Constandie. O acuarelă pictorului Preziosi din 1868 ne oferă singura reprezentare a bisericuței vechi cu geamuri înguste, clădită parțial după rigorile artei bizantine. Serdarul Dionisie Fotino consemnează în Vălenii de Munte  „trei enorii, o mănăstire și două biserici”, printre care este posibil să fi găsit și ctitoria lui Filip.  În 1825, mai mulți oameni de seamă din Văleni, în frunte cu Nica Filip, strâng bani pentru a cumpăra bunuri (actul nu precizează ce) pentru biserică.

Dintre evenimentele naturale care i-au afectat structura, pot fi menționate „vijăliia ha mare care au dărămat și biserici”, din 12 iunie 1828, cele două cutremure din iulie 1831, și cutremurul din 11 ianuarie 1838. Cel mai recent a fost cutremurul din 1977 care a impus reparații ample, desfășurate între anii 1981-1984.  Înnoită cu totul, așa cum se înfățișează astăzi, biserica de pe strada Libertății a păstrat în esență caracteristicile arhitectonice inițiale: are formă de navă, acoperiș în două ape din șindrilă și o turlă falsă din lemn pe pridvor. În exterior, un  registru alcătuit din medalioane pictate în frescă împodobește partea superioară a sfântului locaș.

Intrarea se face prin pridvorul asemănător cu cel întâlnit la o altă biserică de valoare din Văleni, aflată în cartierul Tabaci. Alături se află clopotnița din lemn.

Spre răsărit lângă altar, pe partea nordică, doarme somnul de veci primul ctitor, Logofătul Filip, sub o lespede de piatră pe care scrie: „ Aici se odihnește robul lui Dumnezeu Logofătu Filipu și Smaranda soția lui și decedatu la 1831 Martie 21 în etate de ani 57 și fiul lui Ienuță și Gligore cu totu neamul lui”. „Logofatul mocan”, cum l-a numit N. Iorga, s-a născut în anul 1774 și a fost pe parcursul scurtei sale vieți una dintre personalitățile implicate în cultivarea valorilor moral-spirituale în Văleni.

Dragostea de Dumnezeu, căruia îi inălța cântări de laudă la strană, binefacerile săvârșite către bisericile de la Suzana și Bughea de Sus, curajul cu care înfruntase  chiar cu „dintre ale sale” asupririle in timpul răzvrătirilor, îl determină pe „un iubitor de adevăr” anonim să adreseze cuvinte de mare sensibilitate la șapte ani de la moartea sa. Pentru relevanța lor, redăm câteva fragmente din cuvântarea funebră publicată de Gherasim Gorjanu la anul 1838 în lucrarea Halima: „Am pierdut podoaba noastră, am pierdut pe Filip Treti Logofăt, și nu mai avem curaj a ne numi Văleneni! O, ce pagubă nespusă cercară Vălenii noștri! Pierdură razimul lor, pierdură mângâierea, pierdură povața și părintele cel bun! (…) Casa ta, iubite Filipe, este școala cea mai înnaltă de moralul cel mai sfânt în tot județul nostru; scumpa ta Smaranda, directorul și învățătorul cel mai iscusit al acestei școli; și neprețuitele tale fetițe și feciori, școlarii cei mai înnaintați la aceste sfinte învățături, dintre toată tinerimea: toată obștea neîncetat li împletește cununi”. Filip Treti Logofăt a avut cu soția sa, Smaranda, șase fete și trei băieți. Unul dintre ginerii logofătului a fost chiar Ioan Gherasim Gorjanu, de la Școala Centrală de la Sf Sava, care a ocupat postul de învățător la Văleni. În curtea bisericii s-a aflat până în anul 1940 Muzeul de Artă Religioasă înființat de profesorul Nicolae Iorga.

Alexandru Ionuț Cruceru

Anunțuri