Nu a trecut nici jumatate de an de când s-a mutat la Domnul unul dintre cei mai mari români în sfera spiritualității ortodoxe contemporane. Și totuși, puțini au luat la cunoștință deoarece, cum se întâmplă parcă de fiecare dată cu oamenii noștri de valoare, Nicolae Mazăre s-a stins anonim după o viață sacrificată pe altarul comunismului, în slujba neamului românesc și a dreptei credințe.
Pasivitatea în fața oricărei nedreptăți din jur înseamnă paradoxal complicitate, participare. Cu ce drept ne putem văita, oare, că valorile autentice nu sunt promovate suficient, că țara se află într-o derivă economică și culturală capabilă de a compromite tot trecutul și viitorul acestui popor, de vreme ce noi privim întotdeauna de pe margine așteptând pe alții să ia inițiativă? Există o zicală, în acest sens, care l-a consacrat pe un mare înțelept oriental, Mahatma Gandhi: “Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume”. Experiența de până acum a demonstrat că memoria înaintașilor nu se poate proiecta în veșnicie altfel decât prin inițiativă și unitate în fapte și cuvânt.
Nicolae Măzare s-a născut la Vălenii de Munte, în 1923, și a fost unul dintre miile de tineri care și-au petrecut ani grei din viață la închisoare pe motiv că aderase la organizația de educație moral-creștină Frățiile de Cruce. Condamnat de Curtea Marțială din Ploiești sub acuzația de a fi dat curs rugăminții unui legionar urmărit de a transmite o scrisoare (al cărui conținut nu îl cunoștea) la o anumită adresă, Nicolae Mazăre va executa fără niciun compromis 23 de ani de temniță. În acest timp devine unul dintre cei mai apropiați prieteni ai lui Valeriu Gafencu la Aiud, alături de Marin Naidin și alți doi “deținuți”.
Nicolae Grebenea și-l amintește pe Nicolae Mazăre în “Amintiri din întuneric” ca un “elev cu opt clase terminate, dar cu o tendință de studiu deosebită.” Tot el mărturistește că “avea un mare talent la limbi. Învățase franceza, germana, dar și bulgara și chiar jargonul țigănesc. Era tipul cercetătorului științific, dar și cu preocupări religioase accentuate. Străinii care l-au cunoscut l-au numit „cel mai politicos dintre tineri”, căci din cei mai în vârsta cel mai politicos era considerat poetul Radu Gyr.”
Valeriu Gafencu spunea despre el: „În el, care are sufletul curat, feciorelnic, vorbesc cele mai înalte chemări. L-am cunoscut bine. E sfios, în fond, ca o fată. Când îl vedeam luând atitudini mai dure, surâdeam, deoarece sufletul lui e aşa de bun, încât nu mi l-am închipuit vreodată c-ar fi putut da vreo palmă cuiva. Foarte inteligent şi dornic de armonie. Setea după idealuri supreme ne-a împrietenit. Prietenie ce nu poate fi umbrită de nici o putere, fiind zidită pe Iubire. Prietenia lui Neculai cu mine a fost pentru mine o adevărată minune, căci voinţa personală a fost cu totul absentă. A lucrat Dumnezeu, prin Iubire şi Adevăr”.
Nicolae Mazăre a trecut la Domnul pe 31 mai 2012 la Suceava, fiind înmormântat în cimitirul Iţcani. Dumnezeu să-l odihnească!
Sursa foto: bucovinaprofunda.wordpress.com
Întoarcerea la valori 
E bine. Avem radacini viguroase.
Într-adevăr, avem rădăcini viguroase, însă depinde cum ne folosim de acest lucru.
Mulțumesc pentru sugestie Ionuț!
La fiecare final de septembrie in Pitesti are loc un simpozion dedicat fostilor detinuti politici. Si nu doar celor care au trecut prin iadul Pitestiului. Poate nu ar fi deloc lipsit de interes o prezentare a Dlui Nicolae Mazare. Lucarrile prezentate sunt apoi publicate intr-un volum. El, clar ar merita, doar tu sa ai timp…
Este bine de știut, mă bucur că există un simpozion dedicat deținuților politici. Mi-ar plăcea să am timp să caut date despre viața lui Nicolae Mazăre pe la rudele sale din Vălenii de Munte, însă pentru moment sunt nevoit să îmi dedic tot timpul studiilor de geografie. Sincer, îmi doresc ca într-o bună zi, una dintre străzile Vălenilor să se numească Nicoale Mazăre în loc de Zorelelor sau alte prostii…știu, visez frumos :))
E un simpozion cu traditie deja. Cred ca a ajuns pe la editia a 12-a sau a 13-a. Pana in septembrie mai este… Poate gasesti un vanzator de timp…
Uneori visele pot deveni realitate. Fa-ti timp si scrie un referat cu meritele lui Nicolae Mazare. Fa-l in 3 exemplare. Un exemplar il dai primarului, unul consilierilor locali care fac parte din comisia de urbanism si unul celor din comisia de cultura. Asta insa presupune sa mergi si in 3 audiente.. si daca nu ai timp… Dar daca o faci, 50% e ca si rezolvat pentru ca visul tau sa devina realitate 🙂 Daca nu ai tu timp, roaga pe cineva care are si care poate face asta.
Chiar trebuie încercat. Adevărul este că 80-90 la sută dintre vălenari nu știu cine a fost. Alta ar fi, poate perspectiva oficialităților în știință de cauză. Mulțumesc pentru suport 🙂
O asemenea propunere poate sa daca oricine, asta era ideea. Mersul e cel pe care ti l-am aratat. Iar apoi e decizia autoritatilor. dar cu argumente bune, reusesti! Ce nu e recomendabil este sa alegi tu strada si sa le spui: puneti la strada CUTARE numele Nicolae Mazare. Lasa-i pe ei sa decida, chiar daca, poate, vor alege o strada mica. Trebuie sa te gandesti si ca schimbarea unei strazi comporta cheltuieli destul de importante stiut fiind ca toti oamenii de pe strada trebuie sa isi refaca actele pe noua adresa… Dar asta s-a mai facut si se va mai face. Trebuie doar un om care sa doreasca sa se implice.Initiativa poate sa apartina si unui consilier care surade la idee. Doar ca cineva trebuie sa faca referatul .
Adevărat, nu cred că este o idee bună să le sugerezi unde să facă schimbarea. Reușita ar fi mare oricum, indiferent de dimensiunea sau poziția străzii în cauză.
Reusita nu ar fi nicidecum mare fata de cat ar merita omul acela. Puteti merge cu visul si mai departe: propuneti-l cetatean de onoare al localitatii si cu acel prilej sa fie dat si numele unei strazi… Daca vreti. Visele ni le trimite Dumnezeu pentru ca sperantele sa poata zburda printre stele.