Etichete

, , , ,

DSCN1373

Vălenii de Munte este un oraş cu trecut bogat, dar cunoscut mai cu seamă pentru privilegiul de a fi fost transformat dintr-o localitate a ţuicii într-o citadelă a  culturii româneşti de savantul Nicolae Iorga. Dincolo de existenţa Casei Memorială Nicolae Iorga, a Bisericii Mănăstirea şi a celorlalte aşeminte cultural-spirituale care ne fac astăzi cinste, obiective de dimensiuni mai mici (dar nu şi de mai mică însemnătate) pot fi găsite în locuri în care te-ai aştepta mai puţin.

Cine a trecut pe strada Mihai Bravu din Vălenii de Munte, spre capătul care intersectează Bld N. Iorga, nu poate să nu remarce troiţa dărăpănată cu cruce de piatră, pe care se văd chipurile şterse de ploi ale sfinţilor. Din păcate partea inferioară a crucii, unde erau trecuţi ca de obicei binefăcătorii, anul, şi poate meşterul, a suferit atâtea distrugeri din pricina umezelii încât nu se mai distinge nicio slovă. Opera de artă, pe care aş încadra-o pe la jumătatea scolului al XIX-lea, este scrisă cu litere chirilice şi are reprezentată pe faţada îndreptată spre trecător icoana mai puţin cunoscută a Acoperământului Maicii Domnului. La stânga se află Mântuitorul, la dreapta este înfăţişat ca un bătrân cu barba albă Dumnezeu Tatăl, iar amândoi o încoronează pe Maica Domnului, „împărăteasa cerului”, care stă în centru cu cinstitul omofor la picioare. Cea de-a treia persoană a Sf. Treimi apare deasupra acestei scene, în chip de porumbel.

DSCN1380

Pictura reflectă influenţa apusului, atât sub raportul execuţiei cât şi al dogmei, fiind realizată în stilul lui Nicolae Grigorescu şi a lui Gh. Tăttărăscu, probabil de un ucenic sau adept al reprezentării renascentiste în iconografie. Deasupra crucii, tavanul micului acoperiş acoperit cu tablă este la rându-i pictat imitând pe un fond albăstru cerul înstelat.

Mergând mai departe în cartierul Berevoieşti, pe fostul drum utilizat de oierii din Transilvania în vremea transhumanţei,  mai sus de bisericuţă la caţiva metri se întâlneşte o altă cruce de piatră, foarte veche şi aceasta. Pe corpul său se mai pot distinge doar câteva modele sculptate, şi un medalion în partea centrală având pe Maica Domnului cu pruncul în braţe. Starea precară nu oferă nici de această dată posibilitatea unei datări exacte. După ce-şi îndreptau gândul către Dumnezeu şi îşi făceau semnul crucii, trecătorii care coborau până la jumătatea secolului al XIX-lea pe această cale în mahalaua Vălenilor găseau în centrul acesteia Mănăstirea Văleni, metocul Ivirului din Athos.

Gardul bisericii de enorie din zilele noastre ascunde în trupul său câteva frânturi de cruci de piatră şi de marmură, care dacă n-ar fi fost „salvate” în acest fel ar fi dispărut în mod cert ca toate celelalte care au existat în jurul bisericii.  Pe o bucată de piatră de formă dreptunghiulară, frântă în partea superioară scrie cu litere greceşti: „EU ROBU LUI DUMNEZEU, CLIOPA…. IOANU SULTANA MIHAI. ECATERINA…DUMNIALOR TANASE SMARANDA, ANU 1864”.

DSCN3552DSCN3565

O cruce din marmură peste care nu pare să fi trecut tot atâta vreme, datorită stării impecabile a materialului, ne aminteşte de prosperitatea târgului care aduna pe lângă ţăranii noştri mulţi târgoveţi de alte naţionalităţi, greci, sârbi sau chiar albanezi. Pe această cruce stă scris: „NAUMA GEORGIU NĂSCUTĂ ÎN PROVINŢEA CORCEA COMUNA DRENOVA 1795. ÎNCETATĂ DIN VIAŢĂ LA 1875 DECEMVRIE 21”.

DSCN3561

Alexandru Ionuţ Cruceru

(Publicat în revista „Prahova eroică” nr. 4, 2012)
Anunțuri