Etichete
1802, atestari documentare, carte veche, consemnari, cutremur, Dionisie Eclesiarhul, Paleografie, Valenii de munte
Cutremurul din 14 octombrie 1802 a rămas în cărțile de istorie și Seismologia autohtonă ca cel mai teribil înregistrat în Țara Românească. Chiar dacă numărul morților a fost nesemnificativ comparativ cu cel din 1940 sau 1977, totuși amploarea daunelor la nivel edilitar, atât cât au surprins-o izvoarele epocii, denotă stricăciuni fără precedent. Domnitor la acea vreme era Constantin Ipsilanti, fanariot de a cărui sosire în Țara Românească se lega funcționarea hatiserifului.
Una dintre cele mai importante mărturii legate de seism îi aparține călugărului caligraf și cronicarului Dionisie Eclesiarhul, care relatează evenimentul astfel: “s-au cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din Bucureşti şi clopotniţa cea vestită (n.r. – Turnul Colţei), care era podoaba oraşului, cu ceasornic au căzut şi s-au sfărâmat, şi era atunci mare frică”.
Nici în alte părți ale țării, de pildă la Vălenii de Munte, unde funcționa vama și reședința județului Săcuieni, lucrurile nu au fost diferite. O inscripție transcrisă de N. Iorga de pe ușa de intrare a bisericii Mănăstirea (acum nu mai există) confirma nefericitul eveniment, și stricăciunile suferite de metocul grecesc de aici: “Atunci și vestita biserică a Născătoarei de Dumnezeu, cum se arată aici de față, în locul Vălenilor (…), s-a zguduit, s-a tulburat și la urmă, s-a dărâmat (…). Și nu numai biserica ci și clopotnița, dar și tot cuprinsul de unelte ce era în ea”.
În Arhivele Statului din București se păstrează o schiță a lui Dionise Eclesiarhul din anul 1808 cu biserica Mănăstirea, care înfățișează biserică reconstruită de Polcovnicul Moise. Imaginea nu include niciun turn, poate pentru că clopotnița dărâmată în 1802 a fost reclădită cum era firesc mai târziu decât biserica. Se pare că și locașul logofătului Nica Filip ar fi fost tot reclădit în 1808, nu zidit pe loc nou, așa arată cel puțin Enciclopedia României de Dimitrie Gusti.
Acestor consemnări directe ale cutremurului din 1802 adaugăm una necunoscută până astăzi, găsită pe o carte de cult, care merită reținută în ciuda săraciei de informații. Despre acest Molitfelnic aflat la biserica Berevoieștilor am scris și cu alt prilej așa că voi trece direct la citarea textului: “S-au cutremurat pământul de s-au sfărmat multe mănăstiri în zilele domnului nostru Io Konstandin Ipsilant vv. la anu 1802”.
Imaginea I: Mănăstirea Vălenilor, de Dionisie Eclesiarhul (1808)
Imaginea II: Molitfelnic (1749) de la biserica Sf Spiridon, Vălenii de Munte
Alexandru Ionuț Cruceru